O experienta de 30 de ani in domeniul artelor vizuale l-a transfiormat in unul dintre cei mai cautati tehnicieni in domeniul fotografiei. Primul premiu pe care l-a castigat a fost la varsta de 14 ani, locul 2 la concursul de fotografie organizat de Palatul Culturii din Bucuresti. Mark Sherman s-a nascut in Romania, dar si-a definitivat studiile in New York, unde a lucrat cu artisti de renume in domeniu: Annie Leibovitz, Elliot Erwitt, Francesco Scavullo si Bruce Weber. Artistul a impartasit amatorilor de fotografie din Iasi din secretele meseriei in cadrul atelierului de fotografie organizat de Centrul Cultural Francez la sfarsitul saptamanii trecute. Mark Sherman a aprofundat pentru agentia CuzaNet problema promovarii artelor vizuale in Romania si peste hotare.

Franta, Germania, Austria, Romania. Care dintre aceste locuri v-a impresionat cel mai mult?

Romania pentru peisaj si Franta pentru oameni. Sunt diversi. Sunt mult mai degajati, mai neortodocsi. Mai libertini in fata camerei foto.

Spuneati ca in SUA exista posibilitatea ca fotografia sa fie o pasiune rentabila. De ce v-ati intors in Romania?

Presupuneti probabil ca am facut bani din fotografie in America. Dar e incorect. Am facut foarte putini bani ca fotograf. M-am intors in Romania pentru ca m-am nascut aici si dupa o anumita varsta in America si Canada sau alte tari in care concurenta e foarte acerba, obosesti. Nu mai ai atata dispozitie sa faci concurenta cu generatia mai tanara. Aici iti mai poti permite sa fii mediocru. Acolo nu prea tine. Ori esti foarte bun, ori nu ai nici o sansa. Cine nu se situeaza printre primii zece nu prea e luat in serios. Ori, de la o anumita varsta in sus, cei care obosesc, se mai retrag, se „linistesc”. Acesta a fost unul din motive.

Ce presupune sa fii un fotograf? Sa faci asta pentru bani?

Nu, eu am spus ca nu ma consider un fotograf profesionist. Sunt un om care imi iau aparatul de fotografiat cu mine si daca ma intereseaza ceva, il fotografiez. Spre deosebire de un profesionist care fotografiaza premeditat pentru bani, un om care o face din placere o face pentru a arata ce simte in momentul respectiv. E o mare-mica diferenta.

Ce lipseste Romaniei pentru a oferi o portita industriei si totodata artei fotografice? E o problema de mentalitate sau pur financiara?

Cand spuneti industrie la ce va referiti?

Sa se vanda fotografie in Romania…

Dar nu se intampla nicaieri, nici in tarile mai dezvoltate ca Romania. Ceea ce va voi raspunde se aplica in toate artele. Muzica se cumpara la noi foarte des? Se duce lumea la Diverta sa cumpere CD-uri? Nu prea… Ceea ce cauta, ceea ce vor se gaseste pe internet. In domeniul picturii daca vrem un tablou celebru, nu mergem neaparat la galerie sa il vedem. Il putem vedea inrtr-o galerie virtuala pe internet. Mai ales la fotografie se intampla ce am spus. Trebuie sa admitem un lucru: daca lumea nu se mai duce intr-o galerie sa cumpere o pictura, ce pretentii sa mai avem noi de la fotografie? Am fi chiar exagerat de naivi sa speram ca, in contextul in care lumea nu mai plateste pentru picturi si sculpturi, ar putea  cumpara fotografie la noi.

Ce etape trebuie sa parcurga un fotograf pentru a deveni freelancer?

Freelanceri suntem cu totii. Si dumneavoastra daca aveti un telefon cu camera puteti fi un freelnacer. Deci nu exista etape. Doar sa aveti o camera disponibila. Freelancer inseamna „nu sunt angajat, nu raspund in fata nimanui, sunt total liber”. Deci, din punct de vedere teoretic si tehnic, orice om care are la indemana partea tehnica poate fi considerat ca fiind „freelancer”.

Exista riscuri in meseria de fotograf?

Da, desigur, ca in oricare activitate umana.

Care ar fi acelea?

Riscul de a ajunge la locul respectiv si a nu gasi o lumina buna…La ce va referiti? Sau, riscul de-a nu gasi subiectul pe care vrei sa il fotografiezi… La ce tipuri de risc va referiti?

Chiar s-a discutat astazi, in intalnire, de riscuri legate de partea juridica, legala?

Traim intr-o tara libera, in mod normal nu ar trebui sa ne temem sa scoatem o coala de hartie si sa desenam ce vedem in fata noastra. Sper ca am trecut de acea epoca in care ne temeam sa trimitem o carte postala, pentru ca nu ii convenea cuiva ca incercam sa comunicam cu cineva din afara Romaniei. Asa cum un pictor are dreptul sa picteze ceea ce vede … catedrala din fata lui… sau lacul… sau grupul de oameni, asa si fotograful ar trebui sa se simta liber in a inregistra pe aparatul sau ce vede in fata lui. Pictand pe hartie ce vezi sau inregistrand ce vezi pe camera foto, nu ar trebui sa fie o diferenta. Insa, din pacate, autoritatile mai abuzeaza din cand in cand si incearca sa ne mai ia acest drept. Dar toti cei care lucram in acest domeniu ar trebui sa fim toti uniti si sa protestam atunci cand autoritatile incearca sa ne ia acest drept.

„Oamenii care au bani, cumpara antichitati, pictura. Fotografia e ultima pe lista”

Sa vorbim putin despre diaporama. Cat de mult au fost prelucrate fotografiile, in special peisajele?

Ummm… pe-o scara de la 0 la 10, cam pe la nivelul nr.7 (zambet semi-ironic).

Cum ati reusit sa surprindeti acele peisaje, cu efectele de lumina deosebite. V-ati trezit de dimineata si ati asteptat sau a fost ceva spontan?

Din punct de vedere fotografic, lumina este buna dimineata inainte de rasarit si o ora, maxim doua, dupa. Si cam cu o ora doua inainte de apus. Acestea sunt orele preferate pentru fotografiere. Probabil ca nu intamplator v-au placut acele imagini – incerc pe cat posibil sa respect aceasta regula nescrisa.

Am observat in unele fotografii existenta contrastelor. Le preferati?

Depinde la ce va referiti. In orice fotografie exista contraste, intre alb si negru, intre culori …O imagine nu ar putea sa existe fara contraste.  Nu pot face o afirmatie atat de generala…precum ca „prefer contrastele”. Ce fel de contraste?

Nu m-am referit neaparat la contraste cromatice. Mai mult la nivel ideatic.

Ca tematica?

Da, ca in fotografia comentata aseara. Contrastul intre fetita imbracata in costum national traditional, si mama ei, cu dresuri moderne si pantofi cu tocuri.

Ah, acum inteleg la ceea ceea ce va referiti! …contrastul dintre tanar si batran, dintre nou si vechi, dintre negativ si pozitiv, dintre omul bogat si omul sarac, dintre iubire si opozitia ei.  Da! deci este de preferat sa reusesti sa contrastezi, sa incluzi in imagine un element de referinta. Daca in imagine exista un astfel de element de contrast, atunci am sa incerc sa-l includ. Daca am de ales, atunci prefer sa fac acest lucru.

Fotografia alb negru ofera avantaje sau ati folosit-o mai frecvent doar pentru ca e o chestiune de gusturi, pentru ca va place mai mult?

Fotografia alb negru este de fapt mult mai directa, pentru ca uneori, prezenta culorii poate sa distraga. Daca am o tema si un subiect clare – atunci prefer sa fac imagine alb negru.

Cand va fi Romania pregatita sa aprecieze si sa cumpere fotografia?

Mai intai, oamenii ar trebui sa inceapa sa aprecieze artele care sunt mai vechi si mai consacrate decat fotografia care -ca si arta- a aparut in ultimii 100-150 de ani. Deci e o treaba relativ noua. Oamenii care au bani cumpara antichitati, pictura. Fotografia e ultima pe lista. Nu cred ca vor veni prea curand anii in care la noi si nu numai la noi…chiar si in Bulgaria, Cehoslovacia, sau chiar in Germania. Nu prea vad sa se imbulzeasca lumea sa cumpere fotografie de arta. Dar v-am raspuns sincer. Sigur ca raspunsul meu va impresiona negativ niste cititori care se cramponeaza si care cred ca vor face „CEVA” si …deodata, fotografia lor va fi pretuita. Dar, personal, nu cred ca acest lucru se va intampla. De fapt, oamenii au inceput sa nu mai cumpere nici carti. Lumea actuala se uita la televizor si daca se poate, sa mai „ia” un film sau o muzica de pe net. Si cu asta basta. Dar de cumparat arta…

Care ar fi sfatul pe care il oferiti tinerilor fotografi romani?

In primul rand, sa aiba la ei aparatul pe unde se duc. Sa isi poarte aparatul tot timpul cu ei, orice ar face. Sa incerce sa fotografieze cat mai liber cu putinta tot ce ii emotioneaza. E foarte important sa fotografiezi ce te emotioneaza si sa crezi in ceea ce faci. Nu neaparat sa imiti un anumit stil sau un anumit fotograf. E bine sa simti si sa stii ceea ce vrei sa exprimi. In al doilea rand…sa ai o idee clara despre cine esti, ceea ce vrei sa arati si cui, pentru ca mesajul trebuie sa fie foarte bine definit, numai  asa reusind sa comunici cu cel care iti va privi imaginea. Deci sfatul meu este sa ai aparatul prezent, sa stii ce vrei sa spui si sa spui cat mai clar ce vrei sa spui, pentru ca si asa, oamenii, care iti vizualizeaza imginea si asa nu prea sunt atenti si nu prea iau in serios ceea ce faci. Fa-o cu seriozitate. Fa-o cu profesionalism! …ca sa poti fi inteles …si ca lumea sa te placa in ceea ce faci.

Raluca Sipurel

Cine este Mark Sherman?

Mark Sherman este un artist care si-a facut debutul in arta vizuala in urma cu mai bine de 30 de ani. Inca din scoala primara primeste cadou primul sau aparat foto, un Smena 8 cu care realizeaza primele sale imagini alb-negru. La 14 ani castiga locul 2 la un concurs de fotografie, organizat de Palatul Copiilor din Bucuresti. In anii  ’70 urmeaza Liceul de Cinematografie din Bucuresti unde invata tehnica si arta fotografica de la cei mai priceputi specialisti in domeniu: Prof. Mircea Gherghinescu, Prof. Munteanu, Prof. Petculescu. La finele liceului, se alatura Asociatiei Artistilor Fotografi (AAF), unde ii cunoaste pe fotografii din generatia „entuziasta” ca Aurel Mihailopol, Hedy Loffler, Ossy Cahane, Napoleon Frandin, Dan Dinescu, Dinu Lazar, Andrei Pandele. La numai 23 de ani are prima sa expozitie personala in Bucuresti, cu tematica alb-negru, in care critica cenusiul si distorsiunea acelor vremuri ”“ o mare realizare intr-o perioada de cenzura stricta. In anii `80 decide ca nu se poate adapta la sistemul represiv si se expatriaza peste ocean, unde incepe sa lucreze ca laborant foto in marele laboratoare de procesare fotografica din New York. Are ocazia sa cunoasca si sa lucreze cu mari artisti din domeniul fotografic precum Annie Leibovitz, Elliot Erwitt, Francesco Scavullo, Bruce Weber. Are doua joburi pentru a-si putea finanta studiile de arta la Institutul New-York school Visual Arts, care ii confera o licenta BACHELOR OF ARTS in domeniul fotografic. Mark devine unul din cei mai cautati tehnicieni si colaboreaza cu Centrul International de Fotografie din New-York sub egida agentiei Magnum, precum si cu Museum of Modern Arts. La 40 de ani se intoarce in Romania, unde continua sa fotografieze doar din pasiune, intru totul independent. La ora actuala, este stabilit la Bucuresti, unde conduce scoala privata de calculatoare „Electrabiz”.