E dimineata. Soarele, lenes, isi face aparitia cu cateva minute intarziere, iar din cauza asta, noaptea si-a adjudecat astazi mai multe ore decat trebuia. Intr-un catun uitat de lume, ganditorul se trezeste. Lumina este pentru el singurul ceas desteptator. Nu stie ce ora e, dar e convins ca este gata de lucru. Se imbraca cu aceleasi haine ponosite cu care-i obisnuit. „Intr-o zi o sa port si eu costum negru, cu o camasa alba si cravata”, isi spune el, amintindu-si de barbatul care, cu cateva zile in urma, trecuse grabit prin fata lui si ii lasase, in palaria veche, cinci lei. Dupa ce si-a aranjat parul carunt, si-a pus palaria neagra, mostenire de la tatal lui. O ia acum la pas, spre oras. Pana sa ajunga, vor trece cinci ore, daca va merge repede, dar ganditorul nu-si face griji in privinta asta. Are el alte probleme.

In fiecare zi parcurge drumul unui om pierdut, sau cel putin asa simte el. Orele petrecute mergand il obliga sa-si aduca aminte de viata lui de acum cativa ani. Amintirile astea l-au facut de multe ori sa clacheze, si, nu o data, a incercat sa se sinucida. Inainte de a fi doar cersetor, ganditorul era cunoscut in oras, fiind baiatul unei celebre cantarete locale. Moartea sotului a facut-o pe femeie sa innebuneasca. In cateva luni a fost internata la Psihiatrie si, in cele din urma, a renuntat la viata. Copilul care studiase pana atunci pianul si vioara a fost parasit intr-un centru de plasament. De atunci, ganditorul este mereu pe drumuri. Fara niciun rost, doar cu gandurile si amintirile ce-i par a fi desprinse din viata altui om. Porecla a primit-o de la o doamna care, vazandu-l intr-o zi cum isi tine capul in maini, i-a spus ca seamana c-un personaj dintr-un tablou.

Ajuns in oras, se asaza in fata unei biserici, isi pune jos palaria veche si, cu ochii inchisi, multumeste divinitatii ca l-a ajutat sa ajunga si astazi, aici. Orele trec, iar palaria lui ramane tot goala. Alti copii rad si spun ca-i nebun, dar el se va ruga pentru ei. „Nu stiu ce spun”, murmura incetisor. Primul leu il primeste de la o batrana, care ii da si o paine. Ganditorul zambeste: „O sa fiti fericita in gradina Domnului”. Ea pare mirata.

Dupa alte cateva ore, ganditorul se pregateste de plecare si numara banii „15 lei. In seara asta mananc mai bine. Poate imi raman si pentru doua pastile”, planuieste el. Aprinde o lumanare la biserica unde a stat. „Lumina pentru viata”, gandeste. „Maine o iau de la capat. Sper sa pot aduna banii pentru cartea aceea.”, isi spune in barba si porneste spre casa.

Iuliana Toma