Daca se poate, insa numai pe banii tuturor, stimati concetateni. Fiind vorba despre propria dumneavoastra „spiritualitate”, aceasta nu se face pe buzunarul la purtator, ci cu alte contributii. Fiti intelectuali, invatati-va copiii sa fie intelectuali. Oriunde, oricum, oricand. Scrieti si puneti-i sa scrie cu markere pe toate scaunele din mijloacele de transport, ca altfel vor scrie pe mobila din casa. Puneti-i sa scrie pe toate zidurile cladirilor, ca nu cumva dintr-o efuziune intelectuala sa murdareasca peretii apartamentului. O zugraveala costa si mai exista si riscul neacoperirii propice a unei culori de calitate. Fiti intelectuali in masini, in autobuze, in tramvaie. Cititi o revista, vorbiti la telefon, ascultati muzica – cat se poate de tare, nu e nicio problema, muzica bucura sufletele. Scaunele rezervate neputinciosilor va apartin numai daca aveti varsta intre 10 si 30 de ani. Batranii, femeile insarcinate, infirmii n-au chemarea dumneavoastra ultraintelectuala, pot sta foarte bine pe propriile picioare in echilibru instabil in timp ce drumul se poticneste in multele gropi de prin urbe. Nu uitati de guma de mestecat: ea nu trebuie sa ramana in cavitatea bucala mai mult de 2-3 minute. Improspatati-va respiratia, mestecand-o zgomotos (pentru mai mult efect), apoi scoateti-o gratios si lipiti-o pe unde apucati. Pe scaune, in principiu. Fiti practici, tineri de toate varstele, fiti practici. Profitati de libertatea de a face tot ce va taie capul, fumati in recreatii – nimic mai bun decat o „portie” de nicotina cu staif, veniti la scoala pe skateboard-uri, in fustite cat mai scurte si cu o „parere” de tricou, cu parul asortat la natura primaverii – mov-stanjenel, rosu-cireasa, platin-amoniac si altele, pe alese. Pacat de vremea pierduta prin clase, prea mare efortul de a veni la scoala. Intelectualul oricum nu mai face bani, nici doi, nici mai multi, cum n-a prea facut in ultimele decenii. Iar daca vine vreo lege cu amenzi pentru incalcarea disciplinei civice, protestati! Aveti unde. In parcuri nerabdatoare sa le tapisati cu seminte, pe strazi care abia asteapta butelii de racoritoare, pe bulevarde care – mai largi fiind – va dau un camp propice pentru batalia impotriva bunei-cuviinte.

Sa fim, deci, intelectuali! In rest, urari de bine, de prosperitate (ca si raul produs de noi insine prospera), urari de sanatate in dulcea leganare a plaselor de gunoaie pe care nici REBU nu se mai sinchiseste sa le ridice, in dulcea noastra toleranta fata de noi insine, in draga noastra stare de „sic voglio, sic facio”, adica – pe romaneste – sa fim liberi, noi insine si mai ales, nesupusi.

Cristina Floroiu