Cand ne gandim la Biblie, ne vine in minte o cartulie in care gasim povesti despre sfinti si pilde pe care le intelegem mai mult sau mai putin. Orice om care a dat piept cu necazurile vietii a rasfoit paginile ei in speranta ca Dumnezeu o sa-l vada de sus si o sa-i trimita ajutoare aici, pe Pamant. O scriere cu un caracter profund religios si sacru, Biblia pe care o stim noi se citeste pe indelete, fara a sari pagini si cu o oarecare piosenie. Exista insa si o altfel de Biblie care nu e pentru toti muritorii – este o lucrare aparte, scrisa in incaperile obscure ale caracterelor indoielnice, in care litera de lege este banul. Recent, seful Agentiei Nationale de Administrare Ecumenica a descoperit cativa preafericiti adepti ai Bibliei Banului. Atent selectionati dintr-o lista lunga cat toiagul lui Moise, numarul lor s-a redus ca prin minune la 12.

Cu promisiuni ferme si credinta multa, ni s-a promis noua, celor mai saraci cu duhul, ca veniturile obtinute de apostolii banului prin metode nu tocmai ortodoxe vor fi supuse unor investigatii temeinice cu scopul exorcizarii a 16% din demonica avutie. Preacurata dorinta, numai ca ma gandesc ca mai ales in Biblia Banului numarul istorioarelor cu cele (ne)sfinte depaseste modesta cifra de 12. N-ar fi pacat de moarte sa ne oprim, prin selectia echivoca a catorva din viitorii preanefericiti, la doar niscai file de poveste?

Maria Barnea