Patriotismul e o alta piesa dintr-un domino prost, sacadat, caruia ii mai dam un ghiont din cand in cand pentru a merge inainte. In avantul nostru, nu ne dam seama ca ajungem doar sa-l demolam, sa-l dezmembram, de ajunge sa nu mai aiba nici un Dumnezeu.  Hora Unirii cantata de-o fanfara trezita dintr-un somn de-un an si marsul amortit al unor patrioti de guma nu mai face pe nimeni sa dea “mana cu mana” ca intr-un cantec prea vechi si visator. Ochi inlacrimati si buze tremurande aproape ca nu mai vezi si steagul nu mai Are trei culori, ci doua: rosu si portocaliu.

1 Decembrie 1918 nu e doar un moment de sarbatoare, ci si unul in care tara noastra a-ncetat sa spere si sa vrea. In care si-a asumat insetat victora si a incetat sa mai lupte, lasand zeci de generatii sa bajbaie prin intuneric fara noima, fara tel. Ca urmare, astazi milioane de oameni sarbatoresc ziua, dar nu si pamantul spre care ne coboram privirea rusinati cand suntem facuti tigani. Pamantul pe care-l calcam in picioare dar nu-l simtim in suflet decat cand altii-l privesc cu jind. Pamant pe care l-am inconjurat in timp cu sarma ghimpata, de care se-nteapa fratii moldoveni cand vor sa ne salute. Ne-am marcat teritoriul fara sa stim ce inseamna el, improvizand ca intr-o piesa de teatru pornita de altii, in care-am ajuns din intamplare. In loc de balbaieli insa, aruncam la bataie cele mai pompoase cuvinte si mai lipsite de sens.

Vreau sa vad si anti-patrioti. Dar sa nu fie anti-sentiment de dragoste si devotament fata de patrie si de popor, statornicit in decursul istoriei”, ci anti-servilism si ipocrizie. Care sa nu planga intr-un colt de ochi (si-un colt de camera) pentru frumoasa patrie, care sa nu se afiseze la Alba Iulia de dragul publicitatii si care sa nu duca mana la piept cand se canta-un imn pe care nu-l cunosc. Patrioti sunt doar cei ce-ar incasa un glont pentru tara.

Gianina PETRUCA