Din cinci in cinci minute bate cite cineva la usa si ma roaga “sa-i semnez si eu acolo, pentru un om cu suflet mare, care ar face mult bine daca ar ajunge sus”. Prefer sa cedez si “sa-mi exprim sustinerea” decit sa mai aud o poveste despre criza care i-a impins pe acesti oameni spre nivelul de colectori de semnaturi. In fiecare dimineata ma trezesc cu un teanc de hirtii bagate pe sub usa care ma roaga sau ma impun sa votez cu cineva. Televizorul as vrea sa-l duc la reparat, ca au inghetat pe ecran citiva domni in sacouri care discuta despre criza si despre ce-ar fi mai bine sa faca muritorii de rind pe 22 noiembrie. Cind vreau sa vad ce se mai intimpla in lume si in reteaua globala, imi apare de citeva zile un banner mare cu mutra unui alt candidat. Ma fugaresc cite zece minute cu mouse-ul dupa X-ul care l-ar inchide, pina reusesc sa vad cit mai costa un euro. In viata reala, politicienii lupta pe teritorii mici, nu stiu care are afisele mai frunoase si mai legale. Spre fericirea altor organizatii care mai gasesc un spatiu pentru reclama, panourile pentru afisaj electoral albesc de singuratate pe la colturile blocurilor. In Copou, pe linga trei fete de-a lui Basescu, trei ale lui Antonescu si sase trandafiri rosii, un afis care zice ca trebuie sa salvam urgent Romania ma face sa trag o sperietura zdravana . Are dreptate omul: cu gripa porcina nu-i de glumit.

Duminica ar fi fost ziua mea libera, daca nu ar fi venit Basescu la Iasi. Dar m-am trezit de la 7.00 si mi-am petrecut ziua in mijlocul a zece mii de sustinatori portocalii. Am iesit din gloata cu doi nasturi rupti si cu o vinataie de la un panou greoi cu parlametari putini. In camin mi-am dat seama ca nu mai avem caldura si nici apa calda. Banii i-am cheltuit pe mincarea de la cantina, iar intre timp, ceea ce am primit de-acasa nu mai pare a fi comestibil. Cine zicea ca mai rau nu se poate? Dar nu indraznim sa ne plingem, ne facem cruce si ne rugam sa treaca amindoua: porcina si electorala. Si daca pina acum asteptam mijlocul lunii pentru bursa, acum asteptam alegerile, pentru ca, daca nu se schimba mare lucru, macar scapam sigur de bilciul in care am fost atrasi fara voia noastra. Apropo: happy birthday, mister president!

Anastasia Condruc