Ce microbist din provincie nu asteapta oare cu nerabdare vizita unei echipe cu renume in tara si in Europa? Daca e vorba si de Steaua…totul este clar, publicul va fi prezent negresit. Asa s-a intamplat si aseara. Cu o ora inaintea partidei dintre Poli Iasi si Steaua Bucuresti, asta pe la 19.00, Copoul fierbea inaintea mult asteptatului spectacol. Lumea s-a adunat la meci in niste cozi mari similare celor de la ulei sau paine de pe timpul „Impuscatului”. Toate astea pentru ca doreau sa vada un spectacol cum le-a cam lipsit in ultimul timp. Si ca si cum ar fi prins pestisorul de aur, li s-a indeplinit dorinta. Meciul a fost foarte frumos, cu ocazii mari si faze nerecomandate cardiacilor: anulare de gol pe motiv de off-side, intreceri in lovirea barelor, interventii miraculoase ale lui Zapata care a decolat de la sol pentru a salva o minge din vinclu, minge pe care 80% din spectatori au vazut-o in poarta. Nu pot sa nu remarc mesajele „de dulce” catre jucatori sau catre conducerea celor doua echipe care curgeau cu o viteza egala cu cea a caderii apei din cascada Niagara.

Iasul a jucat neasteptat de bine, in prima repriza fiind chiar peste Steaua in unele momente. Dupa cum se juca as fi optat pentru un meci egal, doar ca Steaua avea unele schimbari rapide de joc care iti dadeau tot timpul impresia ca o sa bage mingea in poarta. Cea mai clara ocazie a avut-o Toja care s-a jucat putin cu cateva „jaloane” din echipa lui Poli, dar a nimerit transversala. Ghinion si, poate, prea mult tupeu din partea stelistului. Toti au vazut mingea in poarta cu vreo 5 secunde inainte sa suteze el. Asteptarile mele au fost inevitabile. Surpriza meciului, renegatul Dayro Moreno, intrat in repriza a doua, a marcat golul care a linistit toti suporterii stelisti. Si cum nu era de ajuns, Szekely a majorat diferenta de pe tabela in ultimul minut de joc regulamentar. Scor final: Politehnica Iasi 0-Steaua Bucuresti 2. Rezultat mai mult decat mincinos dupa cum s-a jucat pana la primirea primului gol.

O sa punem rezultatul final pe seama nesansei, a ghinionului, dupa cum declarau mai toti jucatorii dupa meci. Ghinionul adevarat al iesenilor este ca fotbalul se joaca pe goluri si nu pe prestatie, daruire si…public. Publicul iesean a batut cu mult la zero pe suporterii stelisti care au venit la meci cu un scop precis pe care l-au scris si pe un banner marisor: „Angajam lunetist”. Bravo lor, adevarat model de iubire. Acum, logic vorbind, ce nu ar face un suporter adevarat atunci cand isi iubeste patronul? :)

Paul Balhuc