Isi castiga viata la loto in fiecare zi, doborand foamea si singuratatea. Cand boala le rapeste ultima suflare, se inchina la o punga cu aurolac sau la un pumn de pastile halucinogene. Painea li se pare tot mai scumpa. E mai ieftin sa devii inconstient, drogandu-te cu prelandez, decat sa te hranesti ca sa mai supravietuiesti inca o zi. Multi nu se gandesc la maine, si nu traiesc nici macar pentru azi. Pentru unii dintre oamenii strazii, pariul cu viata ii costa mult prea scump. Cand masa devine un lux pe care nu si-l pot permite, isi potolesc dorinta de a manca cu 100 de votca. Si atunci un zambet fals, fad le usuca lacrimile. Cand frigul din strada le arde efervescent mainile, isi plang durerea in sine si inghit in sec a descurajare. Le zgarie obrajii un vant rece de toamna tarzie si se incrunta a lehamite. Nu-i doare indiferenta, ocara, faradelegea sau mania celor care trec pe langa ei si ii compatimesc sec din priviri. Sunt imuni la griji, incat par a fi fara voie lucruri, nu fiinte. Isi imbiba hainele cu mirosuri grele de fum, gunoi si prelandez, dar nu le pasa de infatisare. Asteapta venirea noptii, pentru ca in vis uita cine sunt. Si in diminetile cu bruma stau de veghe inconstienti pe tevile calde din canale. Se complac asa. Nu au dorinte ridicole, pentru ca isi mangaie zilele cu libertate. Daca cineva ii dojeneste acru cu o replica de genul : «de ce nu te duci la munca?», intorc spatele si cersesc mila in alta parte, uneori murmurand printre dinti vorbe care nu-s de post.

Mihaela Uglea