„Animalul inimii”, aparut in 2006 la Polirom, in doua editii, a fost romanul care a luat Premiul Nobel pentru Literatura in 2009. O metafora a dictaturii ceausiste scrisa sub forma unui jurnal, plin de simboluri incifrate sau ascunse printre randuri. Romanul are puternice note autobiografice si prezinta un alter ego al scriitoarei pe care in alt mod ar fi cu totul imposibil sa-l cunosti. Insasi Herta Muller recunostea: ,,Am scris aceasta carte in memoria pritenilor mei romani care au fost ucisi in timpul regimului Ceausescu. Am simtit ca este datoria mea sa fac asta.”

Herta Muller nu mai are nevoie de prea multe prezentari. Una dintre cele mai cunoscute scriitoare germane de origine romana, Herta Muller este exponentul unei generatii de oameni dezradacinati si indepartati de cenzura si rigorile unui regim devenit prea greu de suportat. Herta Muller a studiat romana si germana la Universitatea din Timisoara si a lucrat apoi ca traducatoare si profesoara o perioada de vreme. Prima ei carte ,,Niederungen” (,,Tinuturile joase”) a aparut in 1982, dupa multe amanari si interventii ale cenzurii. Cartea a fost publicata in varianta ei originala abia in 1984 in Germania. Din 1985 lucrarile ei au fost interzise in tara. Scriitoare prolifica de romane, Herta Muller mai are publicate: ,,Reisende auf einem Bein” (,,Calatori pe un picior”), ,,Ger und Seide” (,,Foame si matase”), ,,Der Fremde Blick” (,,Privirea straina”) si multe altele.

Revenind la cartea castigatoare de Nobel, Georg, Kurt, Edgar si personajul feminin prin perspectiva careia este scris romanul, reprezinta cei trei muschetari, care de fapt erau patru, ai rezistentei anticomuniste. Lupta acestor Athos, Porthos, Aramis si D’Artagnan cu regimul se duce pe muteste si cumva ascuns. Cardinalul Richelieu, in speta insusi dictatorul, nu se arata niciodata, insa reprezentantii sai adica Securitatea personalizata de Capitanul Piele si cainele sau, le perturba viata celor patru prieteni cu orice ocazie. Acestia sunt de multe ori urmariti, verificati, arestati si molestati de acest capitan crud care pare sa aiba un singur scop in viata: distrugerea vietilor celor patru tineri.

Personajul Lola, colega de camera de la facultate a personajului principal, reprezinta personificarea renuntarii. Pe de alta parte, Tereza, prietena de la fabrica, reprezinta personificarea nesigurantei si lipsei de caracter si vointa. Rolul lor in intriga tesuta abil in roman, il veti descoperi abia spre finalul cartii cand intamplarile povestite metaforic si aproape fara noima la inceput, vor deveni clare si cumva ironice pe alocuri. Tonul personajului pare sa fie adesea neutru, un ton de renuntare cumva, care va deveni la final hotarat aratand taria si forta personajului. Fata, devenita ulterior femeie, trece prin intamplari greu de imaginat pentru tinerele care s-au nascut in epoca postcomunista.
Nora Iuga, cea care a realizat traducerea romanului in romaneste, afirma: ,,De aceea, dialogurile ei cu Securitatea nu se limiteaza la obisnuitele anchete care apar de obicei la indigo in majoritatea cartilor pe aceasta tema. La Herta Muller raul arata ca o premonitie in fiecare detaliu al lumii inconjuratoare: sunt mesaje secrete in plante, in obiecte, in ritualul zilei, graiuri ascunse pe care numai ea le stie si de aceea textul insusi pulseaza de senzori ce semnalizeaza alarma. Cea mai complexa si mai completa carte a Hertei Muller este in acest sens ,,Animalul inimii”, o carte care te invata sa rezisti, sa te salvezi, sa traiesti.”

De ce acest titlu pentru roman? Printre randurile cartii stau ascunse motivele pentru care autoarea vede inima oricarei fiinte umane ca pe un animal. De aceea, romanul reprezinta cumva si lupta dintre ratiune si sentimente, sau simtire, cum ar spune Jane Austen.

Carmen Rotaru