“Vinovat de iubire”, carte scoasa sub lumina tiparului de Adrian Paunescu la 20 de ani dupa ce a fost scrisa, este un roman care se lectureaza usor, privirea si atentia aluneca lent pe textul dactilografiat de Gabriela Ilie in anul 1990, si redactat de editura Curtea Veche in vara acestui an.

Din lectura acestui roman, intins pe 190 de pagini, se pot distinge doua capitole mari, cu un impact diferit asupra unor perspective distincte. In prima parte a romanului, doctorul Andrei Ionescu, framantat deseori de amintirea vie a cutremurului din ‘77, in urma caruia a ramas fara sotie si copii, ii provoaca deseori un sentiment de culpabilitate insuportabila. La un sanatoriu din munti, aflat in apropierea Brasovului, acesta lucreaza ca doctor si se ocupa cu vindecarea pacientilor, folosind diverse terapii. Prin insusirea jurnalului incredintat de un bolnav cu acelasi nume si prenume, Andrei Ionescu, doctorul isi alina ranile cicatrizate si traieste la o cota maxima aventurile amoroase si pline de intrigi ale “bolnavului de iubire”. Descrierile intr-un stil liber ale unor iubiri mai putin obisnuite, pline de pasiuni ce nasc alte pasiuni, imbina povestioare in care adolescentinul Andrei Ionescu evolueaza pe scara varstei si a indraznelii creatoare de intrigi umane.

In urma unor constatari, poetul si actorul Andrei Ionescu, este supus de psihoterapeut unei terapii prin somn, pe durata unui an de zile, datorita numeroaselor iubiri patimase traite de acesta. Ipotetic spus, partea a doua adanceste si mai mult actiunea in regimul comunist, si cu cat intamplarile se apropie de punctul culminant, revolutia din 1989, viata doctorului Andrei Ionescu este pusa in pericol, datorita razvratirii pacientilor, care s-au trezit la viata dupa indelungi tratamente, considerate de ei inumane. Printre acuzele aduse, pacientul cu acelasi apelativ, Andrei Ionescu, il considera pe doctor vinovat de furt al identitatii.

Intamplarile din prima parte a romanului, in care rol principal il are jurnalul pacientului, se aseamana cu descrierile explicite si pline de erotism asternute pe hartie in cartea “Cititorul”, scrisa de germanul Bernhard Schlink. Romanul “Cititorul”, publicat in anul 1995, a fost tradus ulterior in aproape 40 de tari ale lumii si tiparit de editura ieseana Polirom in doua randuri (2002, 2009).

Manuscrisul “Vinovat de iubire”, de care putini cititori stiau, putea sa ramana cu usurinta ascuns in intuneric, dar la insistentele jurnalistului Marius Tuca, prieten bun al scriitorului Adrian Paunescu, a prins viata dupa doua decenii de existenta, la editura bucuresteana Curtea Veche.

Cartea a fost scrisa de Adrian Paunescu in anul 1990, la cerinta venita din partea artistului si regizorului Cornel Diaconu, de a-si dezvalui “un buletin al iubirilor”, pastrate totusi de autor sub egida anonimatului, iubiri ale caror fragmente au fost publicate ulterior de cineast in revista Trup si Suflet.

Poetul Adrian Paunescu a marturisit intr-un interviu acordat in acest an pentru publicatia Jurnalul National, ca mai are doua carti scrise anterior, mai putin personale, una ce dateaza din 1978, intitulata „Crima fara pedeapsa”, si o alta „La cules de porumb”, scrisa in anul 1980. De asemenea, in scurta prefata a cartii “Vinovat de iubire”, dar si in interviul despre volum, a lasat de inteles ca isi doreste sa realizeze o continuare a acestei carti.

Contrar scriitorului Adrian Paunescu, un personaj din romanul “Idiotul”, scris de F.M. Dostoievski, aflat intr-o stare de sanatate precara, se simte resemnat si nu doreste sa mai creeze nimic constructiv din propria-i constiinta suferinda. Adrian Paunescu a continuat sa-si exprime opiniile la rubrica din Jurnalul National, desi starea de sanatate i s-a inrautatit, nu a renuntat sa critice vehement in articolele sale, ipocrizia incurabila de care dau dovada unii politicieni romani.

Romanul “Vinovat din iubire”, primul publicat de scriitorul Adrian Paunescu, a fost distribuit impreuna cu publicatia Jurnalul National, la data de 20 iulie, a.c., zi ce a coincis cu implinirea a 67 de ani de catre poet.

Andrei Gorgos