Am luat 13 spre Tatarasi, cu abonamentele de student in portofel, printre varstnici gata sa-si scoata legitimatiile de calatorie si pasageri nemultumiti. Mijloacele de transport in comun din Iasi poarta, de colo colo, frustrarile calatorilor ba inghesuiti, ba nerespectati, dar mai ales oameni care uita sa-si cumpere bilete.

„Sunt 100 de tramvaie active si 150 de autobuze si microbuze. La orele de varf, avem mai multe mijloace de transport la strada pentru a-i deplasa pe calatorii care apar in surplus. De la ora 6.00 la ora 9.30 si dupa amiaza, de la 12.00 pana la 17.00, se mareste numarul de calatori. Dupa orele de varf, treptat, tramvaiele se retrag  la depou, dupa ce si-au facut treaba”, explica inginerul Mihai Adrian, de la sediul RATP Iasi.

In statie e aglomerat si lumea se plange ca 7 a trecut numai o data, iar in 1 nu „ai loc sa iti pui manusile” . „Poti avea 5-8 calatori pe metru patrat intr-un tramvai. Sunt statii in care vine un autobuz, pleaca altul si totusi statia e plina. Acele mijloace de transport vor fi aglomerate indiferent de ce facem noi. Mai mult decat atat, tramvaiele nu se pot depasi. Nu sunt avioane sau elicoptere. Si atunci merg in sir unul dupa altul, permanent. La nivelul municipalitatii, am incercat sa ii sensibilizam pe cei responsabili. Ne-au alocat benzi exclusive pentru transportul public, insa nu pe foarte multe zone. Nici legislatia nu este foarte favorabila pentru ca nu faciliteaza transportul in comun al persoanelor”, explica inginerul Mihai Adrian.

Doi batrani isi freaca mainile inrosite de frig si tin mortis sa urce spre Copou cu un tramvai. Autobuzul 41 le inchide usa in nas, plin de calatori. „Pornesc prea brusc si te rastoarna. Cand vedem unul aglomerat, noi stam. Nu trebuie sa semnam condica. Asteptam pana vine unul mai gol. In maxi-taxi nu intram pentru ca acolo e aglomerat tare si soferii permit mai mult decat trebuie”, spun doi pensionari care si-au facut abonamente si pe care amenda i-a ocolit tot timpul.

Un capat de bilet

La toneta de bilete, o doamna cu ochelari fumurii ne spune ca „nea’ Costica vatmanu’ e persoana publica. Plimba tot orasul. Nu are voie sa vorbeasca chiar cu oricine.” De asta sta cu tigara infipta intre buze si nu scoate nici un cuvant. Nu e mandru si nici fricos. Un lucru insa a invatat bine in cei 20 de ani de experienta: sa nu stea la discutii despre siguranta sau nesiguranta calatorului. El isi face meseria cum stie mai bine si nu se ia la intrecere cu taximetristii. La capat de linie e vant si nu mai stii care dintre calatori a ramas sa faca ruta de la capat si care a intrat mai devreme.

„Eu merg zilnic cu tramvaiul. Am legitimatie prin decret de refugiat din Basarabia”, spune o doamna cu bucle albe, ravasite. Langa ea se asaza un baietandru descult. O intreb pe doamna cat de des i se cedeaza locul in tramvai. „Tot timpul cand mi se cedeaza locul, eu il refuz. Sunt altii mai obositi ca mine. Tinerii mi se par mai obositi decat mine, mai ales astia stresati de facultate. Dar cand imi aleg eu locul, nu mai pot sa il refuz”, spune uitandu-se cu o mila resemnata la baiatul care da din picioare si lalaie ceva nedeslusit.

„Pe vremea cand eram gravida mergeam cu tramvaiul. Toti barbatii din tramvai intorceau capul in directia cealalta cand vedeau ca stau in picioare. Numai femeile, in special cele in varsta, imi cedau locul. Am aceeasi parere si acum, desi au trecut aproape 10 ani”, intervine o femeie cu siguranta ca a pus punctual pe i in discutia inceputa. In Piata Unirii coboram odata cu un grup de fete. „L-am compostat a doua oara si tot aiurea e. Am mers cu frica in san ca o sa ma controleze pe aici, prin centru”. Numai ca frica celei care se plangea era departe. La depou, secretarele de la birou stiau ca cea de-a doua tura de controlori nu a pornit inca pe teren. Abia la ora 14.00.

„Acuma ma duc sa imi fac cumparaturile. Am legitimatie de vaduva de veteran dar stau de multe ori pe scari in tramvai. Sotul meu avea o vorba: scoala veche a dat generatii cu bun simt. Cand intrai in tramvai, pe primele locuri nu aveai voie sa te asezi ca erau pentru oameni bolnavi. Mai imi dau si cu gentile astea pe care le tin in spate, peste umar. Acum cateva saptamani eram in 43. S-a asezat un domn tanar cam de 30 de ani langa mine. Era sa ma scoata afara pe geam, el fiind mai plinut. Si i-am zis: «domnule, mai aveti un pic si ma rasturnati de pe scaun».Dar el:«n-ai cu cine vorbi si te certi cu mine?» si i-am spus: «nu, credeam ca va cereti scuze»”, povesteste in graba o femeie in varsta, strangandu-si mai bine paltonul in jurul taliei.

Pentru Gara vine un 3. Un barbat cu fata rosie il intreaba in treacat pe vatman: „Sefu’, n-ai un capat de bilet?”. Raspunsul vine cu o strangere din umeri. 3-ul pleaca in spinare cu toti calatorii. Usile se tin bine si se strang umflandu-se cu zgomot.

Adelina Fulga

Anca Burniche