Costumul de gala pe care il poarta in prima zi a primaverii il deosebeste pe cosarul Vili de imaginea clasica a celor ce-i impart meseria. Hainele si jobenul negru, impreuna cu esarfa portocalie ce-i sta mandra in jurul gatului nu duce nici pe departe cu gandul la salopetele pline de funingine a predecesorilor. Reporterii Cuzanet au fost printre cei carora le-a „iesit cosaru’ in drum” si care au putut afla mai multe despre o meserie veche, uitata de multi, practicata de altii, al carei farmec nu se face scrum.

Norocul vine pe horn

Ochii caprui il privesc cu suspiciune, in timp ce face un pas in spate. Strange cu degetele micute mana bunicii si se mai linisteste cand glasul acesteia ii spune cu drag: „Nu te speria, bunica! El e cosarul, nenea care vine sa ne curete noua hornul, ca sa nu ia foc funinginea din soba”. Degetele copilului se desprind usor si se indreapta spre palma facut caus, plina de bomboane a „omului negru”. Cu cealalta mana, agata martisorul si se intoarce sfios inapoi.

„Copiii sunt putin suspiciosi, dar usor-usor vom incerca sa le implementam faptul ca cosarul nu este un persanaj rau, ci unul aducator de noroc, un vestitor al primaverii.”, spune cosarul in timp ce le intinde si altor trecatori martisoare. Simbolul acestora – un omulet mic si negru de funingine, infasurat cu snurul alb-rodu, ce-si cara asiduu scara. Desi aspectul celor doi seamana doar putin, oamenii il recunosc de la distanta datorita periei impunatoare, ce o sprijina lenes de umar, ca pe o umbrela de paie tuciurii.

„Ne-am adunat astazi intr-un mars a cosarilor pentru a inmana locuitorilor acestui oras martisoare si mult, mult noroc. Simbolul cosarului are aceeasi importanta ca un trifoi cu patru foi, de aceea, daca il intalnesti in luna martie norocul este inevitabil”, adauga cu veselie cosarul Vili, asa cum ii place sa i se spuna. Numele lui complet este unul cu mult diferit – Williams Atitieni. La baza este fochist, insa practica meseria de hornar „autentic, cu diploma cu tot” din anul 2008, cand a absolvit cursurile organizate la Reghin, de catre Asociatia Hornarilor, Constructorilor de cosuri de fum si seminee(ASFOCH), in cadrul careia s-au afiliat pentru ca „Fiind o meserie care renaste noi nu putem sa razbatem singuri”. Acolo a invatat cum sa munceasca dupa tehnologia specifica celor mai inalte standarde, dar in acelasi timp sa pretuiasca si secolele de traditie ale cosarilor.

„Suntem aici pentru a promova traditia si norocul. Lucrand cu periile lui in horn, cosarul se purifica, si traditia spune ca trebuie sa rupi un fir de pai din acea perie, aducatoare de noroc. Incercam sa nu facem pierduta aceasta meserie”. Nici nu apuca sa-si dupa la bun sfarsit ideea caci doua doamne grizonante se apropie entuziasmate de el. „Sa-l atingem si noi, poate avem noroc acum la batranete, ca toata viata n-am avut noroc!”, zice una dintre ele, in timp ce cealalta o acopera cu propriile dorinte: „Poate-mi gasesc un mosneag. Trebuie sa pui mana pe el sa ai noroc tot anul. Daca te tamanjeste e si mai bine!”

Atributie de serviciu: furatul miresei

Nu-l supara entuziasmul trecatorilor, ci dimpotriva ii face placere. Cu ajutorul lor, reuseste sa treaca peste emotii. „Cateodata sunt mai blegut asa, mai sensibil. Sunt emotiv, si nu imi reuseste mereu cand vine vorba sa exprim niste lucruri in mai putine cuvinte si cu mai multa esenta”, zambeste sfios tinandu-si jobenul in mana. Intre oameni in schimb, se simte ca un peste in apa.

Printre „atributiile” de serviciu se numara din cand in cand si furatul mireselor. „La cererea oamenilor mergem si la nunti, furam mireasa, o aducem inapoi la bratul cosarului, aducatorul de noroc la inceput de drum, la inceput de viata in doi”, spune cu mandrie, in timp ce adauga ca una dintre dati socrul mic ar fi fost „nemultumit” de faptul ca miresei i se acorda mai putina decat cosarului. Imbujorarea i se ascunde lui Vili in spatele funinginei improvizate.

In ceea ce priveste „riscurile” meseriei de hornar, in schimb, are mai multe istorioare de povestit. Pornind de la cazurile in care a gasit in hornuri cuiburi sau oua de pasari, pana la cel in care a confundat cu globuri urnele cu cenusa incinerata din podul unei cladiri a Cimitirului Evreiesc.

Meserie veche, tehnologie noua

Tehnologia il ajuta sa-si practice meseria mai usor, si impreuna cu echipa alaturi de care munceste, pune accent pe siguranta celor pentru care lucreaza. Astfel, imaginea omului plin de funingine este inlocuita cu cea a cosarului cu laptop, aparat foto si ustensile la standarde europene, a carui meserie este promovata online (www.hornar_iasi.ro). De acest aspect se preocupa sefa lui, Marinela Popescu, reprezentata firmei SC Hornar SRL, cea care a adunat doi dintre cei cinci hornari calificati din Moldova. „Meseria este veche, dar daca nu o faci cu tehnologie noua nu dai randament. Noi suntem cosari de tip nou care nu ne mai urcam de casa, deoarece avem ustensile moderne cu care putem efectua curatarea hornurilor”. Gesticuleaza in timp ce vorbeste despre firma ei si a sotului ca despre propria familie, si atinge din cand in cand pandativul de la gat. Omuletul auriu ce-si cara scara si jobenul se misca sub mainile ei.Impreuna cu un al doilea initiat in ale hornurilor, Stefanel, cei trei se misca energic printre oamenii din apropierea Pietei Unirii si impart martisoare trecatorilor, dar si bomboane copiilor. Doamna Marinela apuca sa spuna in treacat ca au „furat” obiceiul de la confratii italieni, cu care s-au intalnit la Intalnirea internationala a Cosarilor la care au participat in septembrie 2009. „Romania a avut a doua delegatie ca marime dupa cea a italienilor, fireste. Am fost 23 de cosari”, adauga aceasta cu mandrie.

Cosarul Vili zambeste cu multumire cand isi termina martisoarele si prin urmare micul mars printre oameni. Urmatoarea data cand va mai imparti noroc va fi in ultimul week-end al lunii mai, cand firma la care lucreaza vrea sa organizeze impreuna cu ASFOCH Ziua Cosarului la Reghin. „Din documentarea noastra, inclusiv la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iasi, nu am gasit nicaieri ca aceasta zi sa se mai fi sarbatorit vreodata. Vrem sa organizam Ziua Cosarului, pentru ca oamenii cred in norocul pe care il aduce cosarul. E atat de bine sa crezi in ceva, chiar si cand nu e adevarat… Trebuie sa credem in ceva”.

Gianina Petruca

***

Despre HORNAR SRL

Firma SC HORNAR SRL s-a constituit in luna februarie a anului 2008. In cadrul ei, doi hornari lucreaza cu echipamente de lucru si ustensile achizitionate din Italia si Germania in valoare de aproximativ 20 000, urmand ca in 2010 sa se investeasca alte 6 000 de euro.

Cosarii au facut cursuri de calificare in cadrul ASFOCH cu sediul la Reghin , afiliata cu Asociatia Hornarilor din Italia(ANFUS). Trimestrial hornarii revin la Reghin pentru traininguri, seminarii, si instructiuni cu experti tehnici, juridici si economici.

Intre 4-7 septembrie 2009, firma SC Hornar SRL a participat alaturi de ASFOCH la cea de-a XXXVIII-a Intalnire Internationala a Hornarilor din Malesco, Italia. Aceasta a adunat 24 de delegatii din Europa si Statele Unite ale Americii intr-o parada pe strazile oraselor Santa Maria Magiore, Toceno, si Baveno.